Cum se poate manifesta la nivel psihologic pierderea involuntară a unei sarcini?
Până la 30% dintre sarcini se opresc din evolutie datorită unor defecte cromozomiale.
Pierderea involuntară a unei sarcini reprezintă pentru femeie un șoc, și poate fi o traumă.
La nivel individual, atât din punct de vedere fiziologic cât și psihologic, femeia însărcinată se pregatește să dea viață unei alte ființe. Astfel, pierderea acelei ființe poate fi extrem de copleșitoare și dureroasă atât din punct de vedere fizic cât și emoțional.
La nivel de cuplu, pierderea sarcinii poate fi experimentată ca eșec iar partenerii pot ajunge la despărțire. Pe lângă durerea emoțională a pierderii, cuplul se poate confrunta si cu disfuncționalitați pe plan sexual. Femeia se poate simți criticată, judecată de partener, în timp ce bărbatul poate experimenta sentimente mixte față de aceasta. Comunicarea este cu adevărat cea mai importantă acum.
La nivel social, femeia se pregătește pentru a își îndeplinii menirea, aceea a procreerii, a perpetuării speciei. Astfel, în urma acestei pierderi, poate apărea tendința de izolare scoială, sentimentul de rușine, de a nu fi conformă.
Femeia se poate confrunta cu gânduri intruzive, nedorite și disfuncționale de tipul: “Probabil că nu sunt suficient de bună să fiu mamă / Probabil ceva greșit am făcut eu / Nu îmi pot îndeplinii menirea / Sunt defecta… etc”
Suferința pierderii, aceste gânduri de vinovăție, neputință, neconforitate, cumulate cu procesele hormonale care au loc la nivel fiziologic ca urmare a opririi din evoluție a sarcinii, duc cel mai adesea către un episod depresiv.
Etapele procesului pirderii
- Negarea, inghetul emotional sau șocul – Nu are cum! – pentru o perioadă această etapă este benefică pentru că ea ne lasă timp pentru a integra evenimmentul.
- Etapa acută de doliu în care femeia poate experimenta sentimente de vinovăție, de furie, de neputință, nervozitate, iritabilitate, oboseală, insomnie mixtă, gânduri repetitive, coșmaruri, atacuri de panică.
- Integrarea cognitivă – Am nevoie să înțeleg de ce, să dau un sens, o explicație acestui eveniment.
- Depresia – înțeleg pierderea dar am nevoie de timp pentru a plânge această pierdere.
- Acceptarea – am integrat, am acceptat pierderea.
După aceste etape, poate să apară anxietatea, teama că nu voi putea duce la final următoarea sarcină.
Cum poate trece femeia peste consecințele psihologice ale pierderii sarcinii?
Pentru că vorbim despre o pierdere a femeii dar și a cuplului, este evident că sursele de sprijin sunt necesare din afara cuplului:
-
Suportul familiei extinse:
Familia extinsă joacă un rol extrem de important și poate fi un real sprijin prin:
– oferirea de spațiu și timp cuplului
– oferirea ajutorului când acesta le este solicitat
– renunțarea la a pune presiune pe cuplu pentru a avea copii
– validarea suferinței cuplului
-
Terapie indiviaduală
Terapia individuală poate fi necesară atât femeii cât și partenerului acesteia și poate urmării în linii mari:
– restructurarea cognitivă a gândurilor disfunționale care au apărut în urma evenimentului
– diminuarea sentientelor de vinovăție, neputință, etc
– eliberarea furiei
– însoțirea prin etapele de pierdere
– preluarea controlului asupra sănătății corpului pentru a îl pregăti pentru o nouă sarcină
-
Terapia de cuplu
Terapia de cuplu poate fi cea mai importantă și are ca scop “reconstruirea” cuplului.
-
Grupul de suport
Este important pentru femeie să știe că nu este singura care trece prin astfel de momente, că există alte femei care o pot înțelege și de la care poate prelua strategii sănătoase pentru a face față situației și care să o ajute să treacă peste acestă pierdere.
-
Exerciții de relaxare și mindfulness:
– scad nivelul de anxietate și stress
– dezvoltă inteligența emoțională
– îmbunătățesc relaționarea
– cresc libidoul
